____File___

n-am scris demult un vers din flacără curată,
căci fosta-mi strînsă, inima-n lăcată
nu s-a mai strîns, lumină de demult
uitat era, al dragostei meu cult

se zbate inima, ca fulgerul în nori
iar sufletu-mi e scufundat în flori
N-am mai avut demult aşa fiori
mai c-am uitat, cum lumea e-n culori

idee n-am, de cum s-a întîmplat
cum de-ai putut, şi cum ai dezgheţat
O inimă, mai tare, ca un ciob de gheaţă
Sortită beznei, pe întreaga-i viaţă

de ce mă simt, atît de infantil
de ce încerc dinnou, să-ţi cer azil,
de ce, în piept atît mă strînge,
De ce, iar sufletul, îmi plînge...