Mi-e dureros

Ce pot să zic cînd viaţa mă doboară?
Să mă ridic, cînd alţii mă coboară!
Să ştiu să rîd cînd sufletul î-mi plînge
Şi caldă-n suflet să rămîn, chiar dacă afară ninge...

Să nu rănesc eu suflete îndurerate sau senine,
Să nu vorbesc cînd nimeni n-are chef de mine
Să ştiu s-aştept, momentul împlinirii,
Să nu slăbesc puterile din mine.

E greu să mergi prin viaţă cînd nu totul e bine.
Cînd cei ce îi iubeşti, se iau mereu de tine.
Am petrecut-o pe fetiţa mea scumpă şi frumoasă
Pe drumul despărţirii de-a vieţii grea grimasă!...

Aştept cu nerăbdare ca tot ce-a fost să se preschimbe în ceva cu rost.
Am o dorinţă MARE!
S-o întîlnesc din nou pe Amedeia...
Durerea sa-mi aline, să fie cum n-a fost să fie lîngă ea
Mi-e dureros...mi-e greu, dar cel mai mult....
Mie inima plîngîndă ce poartă durerea răvăşită, zbuciumată de dragoste lipsită, amînată.................