Parodie la fabula "Corbul şi vulpea"

Prin pădure se plimba-ntr-o zi, înfometat,
Şmecherul pădurii - vulpoiul cel roşcat
Şi-a văzut statând pe-o ramură de soc,
O cioară de cărbune cu caşcaval în cioc.

Vulpoiul îi vorbeşte tandru şi mieros,-
Poate îi răspunde şi scapă brânza jos.

Cioara tace molcom, neînduplecată.
Vulpoiul: - Vrei rachiu? Ea zice "Da!" îndată.
Iar brânza cade jos, vulpoiul o înhaţă,
Cioarei nu-i vine-a crede, ce-a fost de nătăfleată.

Peste vreo două zile, cam în acelaşi loc,
Stătea aceeaşi cioară, cu caşcaval în cioc.
Cu jind la ea priveşte vulpoiul hoţoman,
Să-i fure caşcavalul îşi pune iar în plan.

- Mă, cioară, vrei rachiu? -, întreabă surâzând,
Dar cioara nu-i răspunde şi îl înjură-n gând.

Vulpoiul scoate-o sticlă de-ambrozie rusească
Spunând că ar dori cu cioara să cinstească.
- Hai, cioară, să îmi zici cât să-ţi torn în pahar!
Cioara zice "Atât" şi brânza cade iar...

A treia oară cioara, tot în acelaşi loc,
Cu inima-îndârjită şi caşcaval în cioc.
Vulpoiul iară vine, zâmbind prieteneşte,
Dar cioara e convinsă că n-o mai păcăleşte.

- Mă, cioară, vrei rachiu? - întreabă iar roşcatul,
Dar cioara ştie faza şi tace ca soldatul.
Vulpoiul scoate sticla de vodkă din import
- Cioaro, ajunge-atât? Ea tace ca un mort.

- Dragă, crezi că vreau sa te trag pe sfoară!?
Cioara zice "Da!" şi brânza cade iară...