Ce paradox:
atunci când tu pretinzi intimitate,
nu-ţi dau din ea nici măcar jumătate,
însă atuncea când ţi se oferă toată,
în silă, muşti din ea doar o bucată
şi-o scuipi pe jos.
Ce întâmplare...
Când am ţipat la tine până-n zori,
a doua zi m-ai răsplătit cu mândre flori,
iar azi, când grijulie-ţi fac mâncare
exclami cu nesimţită indignare
că n-are sare.
Ce paradox:
când uneori te prind la miez de noapte,
că stai şi vizionezi "publicitate",
zici că e fleac. Însă pari furios
când salivez, privind cuviincios
un meci de box.
Ce vreme-a fost...
Atunci când mă scoteai la promenadă,
ieşea din piele mă-ta să mă vadă,
dar azi, că îi sunt noră şi vecină,
de fiecare dată când o chem la cina
ea ţine post!
Am fost naivă
când l-am lăsat pe Victor pentru tine,
Avea apartament, de rău, de bine...
Iar tu de zece ani tot iei maşină,
ai şi un business, vilă cu grădină
...în perspectivă.
Ce comedie...
Astăzi îţi put a ceapă mâinile de fee
şi am ajuns demult muiere din femeie,
şi vânzătorul de bomboane nu te ştie,
şi uneori mă bate câte-un gând
de văduvie.
Paradoxuri familiale
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
13 Comentarii
superrrrrrrrrrrrrr! bravo!!!!!!!!!!!!!
În tandemul conjugal paradox familial :))
mi-am luat şi eu o porţie de zâmbet:) am scris ceva asemănător în "Mofturi şi scântei"(p. 3), dar aici ai desfăşurat subiectul cu exemple delicioase
Daa, sigur ca-s din viata...casniciile au multe pagini de proza.
Multumesc, valena!
Bine punctat, Jucu!
Suri, am citit poezia ta si uitasem de ea, dar poate ca statea cuibarita prin cap, pe undeva. Ideea e practic aceeasi, doar ca tu esti intotdeauna mai subtila, iar eu arunc cu bolovani:)) merci
Ca de fiecare dată, originalitatea își face loc în poala versurilor tale. Mi-a plăcut mult! )
Multumesc, Natalia! ma bucur
Doina, tu misti cuvintele din loc cu sinceritatea, cu un eu al tau aparte. Uratul, pe care-l vezi, il infrumusetezi. Iti place poezia lui G.Cosbuc?
Multumesc din suflet, eu credeam ca scot uratul in fata, sa-l vada toti..o spun fara ironie. Pe Cosbuc il admir, desi nu l-am mai citit demult. Poate ca-i o prostie, dar nu prea citesc poezii, ca sa nu ma influenteze, sa nu-mi apara tentatia de a imita.
Cred ca cei care au vrut te-au inteles. Foarte bine. Mesajul e clar. Paradox - nu suntem oameni sovietici, dar cunoastem varianta matematica 12+5=17.
G.Cosbuc imi place foarte mult. Nu cred c-ai sa-l imiti, in timp ce ti-ai facut un stil al tau si o viziune asupra lucrurilor. Doina, iti doresc succes!
Multumesc inca o data!
********** zece stele, ca semn al aprecierii si pt aceste versuri
Multumeesc! Le primesc cu bucurie!
constelaţia, nu ştiu dacă este doar o impresie greşită a mea, sau mă ataci cu comentariile tale, ai putea să clarifici?