Micul pescar

Stă din zori
Zici că-i statuie,
Nici nu mişcă,
Abia respiră
Şi privirea nu şi-o mută,
Mai atent ca dâsul nu e...
Doar din când în când
Suspină
Dar cu ochii tot pe plută
Îşi fixează băiţelul;
Liniştea este deplină
-Nu ştiu asta cât ajută-
Pentru că de vreme multă
N-a mai sunat clopoţelul.

Stă cu cotul pe genunchi
Sprijinind în palmă barba
Ca să facă bine treaba,
Cum l-a învăţat un unchi.

Dar o broască plictisită,
Ce nu are treabă multă,
-Şi cum roşu o incită-
Îi sare taman pe plută,
Pluta repede dispare...
Clopoţelul sună zdravăn
Şi băiatul,în picioare,
Trage iute de lansetă!

-E doar o captură mare
Sau e o alarmă falsă!?...
Da!...Mai bine,...
Pec acasă!

Corneliu Chiorescu