Dojana pădurii

Avatar of chicde chic în Poezii de Toamnă 0 comentarii

A mai căzut o frunză,în tristul de afară
Decor propus de toamnă,ne-nduplecată iară.
Închid încă un nastur,îndes şi pălăria,
Bănuitor că-i multă şi prea de preţ simbria.

Pe geamăte de frunze îmi construiesc noi vise,
Cu mâna-n buzunare şi pleoapele închise...
De n-ar fi dezolantă,atât cât să mă doară!...
Din ale mele toate i-aş da o primăvară!!!

Nu-mi cere ajutorul şi asta mă-nspăimântă!
-Aşteaptă,tu prieten,când mierle o să-mi cântă!
Tu stai şi meditează că frunza care-mi cade
La muguri face locul,că mie verde-mi şade!

Chiar timpul dacă trece în cicluri mă transpune;
Frunzişului meu verde doar primăveri s-adune
Lăsat îi este asta şi cred cu stăruinţă
Mai bine desfrunzită,...nu trec în nefiinţă!

Nu-mi duce mie grija,deplânge-te pe tine!
Un an în plus la...anul,tu crezi că e mai bine?
Deschide bine ochii,tristeţea o alungă;
Chiar şi cu ierni,o viaţă,oricum n-o să-ţi ajungă!

Şi viaţa ta se scurge rugându-te cu jale
Să-ţi treacă iute timpul,să n-ai covor în cale
De frunze ruginite,tablou ce te apasă!...
Tu-mbătrâneşti devreme iar eu devin mai deasă!

Şi dacă vrei tristeţe,îţi sugerez,păşeşte!
Ca mâine primăvara,coroana-mi înfrunzeşte...
Tu bucură-ţi privirea de tot ce vezi afară,
Uită c-aduni la vârstă...un an la primăvară!

Corneliu Chiorescu



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!