Mănăstirea Curtea de Argeş



Este o mănăstire sfîntă,
Zidită pe un pămînt sfînt,
Care oamenii şi îngerii,
O slăvesc şi o cînt.
E o rază de lumină
Trimisă de cel de sus,
Ca să lumineze calea,
Oricărui supus.
Manole a înnălţat- o
Cu a lui sînge şi sudoare,
Ana a murit pentru
A ei splendoare.
Acolo să odihnesc
Regi şi regine care au slujit
Cu mult drag şi râvnă,
Ţării Romîne.
Să nu uităm niciodată
De această sfîntă mănăstire
Care a fost zidită pentru omenire.
poezie de Vladimir Potlog



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!