Vesmant

de J_Doe în Poezii de Iarnă 0 comentarii

Intunericul e cald in iarna ce-a sosit,
Dandu-mi fiori fierbinti, ca sa ma-nvelesc,
Dupa valurile de raceala ale zilelor toride.

Aici ma adapostesc,
In iarna cea sarata, ce soata-mi indulceste ,
Pe care o aud acum, cantand colinde surde.

Cu zeci de amintiri si sute de fantasme,
Cu vocea mintii mele, cu vantul de afara,
Ea, sufletu-mi desprinde dintr-un cristal de nea.

Grijulie-i umbra ei si plina de caldura,
Caci soarele, cu recea lui cruzime, acum a adormit,
Iar sufletul e-n carje si-n giulgiu invelit.



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!