Pensador - Federico Garcia Lorca

Avatar of anothermede anotherme în Poezii de Toamnă 2 comentarii

Gânditor ( traducere liberă)

Îmi este tare teamă să nu îți pierd mirajul
din ochii-ți de statuie, ce-accentuat răzbate
în noaptea asta care îmi mângâie obrazul
cu răsuflarea-ți caldă, roză-n singurătate.

Eu sunt pe țărmu-acesta - şi mi-este tare milă -
un trunchi fără de ramuri şi simt ce şi el simte,
că nu mai am nici floare, nici miez şi nici argilă
pentru durerea care în mine, vierme, roade.

Dacă tu eşti comoara ascunsă pentru mine,
dacă tu îmi eşti crucea de suferinți udată,
dacă eu sunt cățelul ce vine după tine,

să nu laşi să se piardă ce-am câştigat odată
şi decorează apa ce-n râul tău mai vine
cu frunzele din toamna în mine-nstrăinată.



2 Comentarii

  • de Tavi

    O ploaie rece de toamna ce-ncearca piatra calda a vulcanului s-o raceasca ..
    Viata imi sopteste la ureche : "ce trebuie explicat , nu exista in profunzime"


  • Avatar of expirde expir

    Citind aceste versuri imi pare rau c-am dat la schimb cartea pe internet.
    Frunze de toamna, ma doare...


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!