Inerente in timp

Avatar of pruteande prutean în Poezii de Toamnă 0 comentarii

Octombrie goneste vantul prin gara,
Printre frunze –n plecare,atat de usoare…
Si geamul, ce -mparte lumina de-afara
Prin mici jaluzele -e ca o povara!

Sta singura banca, pustiu e peronul;
Si eu imi cat stilul…Urneste vagonul
Si parca nimic n-a ramas sa mangaie:
Petrec azi un tren,sau o vara ce nu e?

Ridicol e valsul luminii galbue,
A pomilor tristi-viata e,parca nu e;
Si mie mi-i trist,si vantu-i pedeapsa,
As vrea sa insist,dar culoarea m-apasa…

Un fel de-a iubi si ura deodata:
Si moartea-i frumoasa-n culoare fardata?
Si cand, disperat, ceasu- am zmuls, sa opreasca,
Un mugure din cires a- impins timpul-
sa creasca…



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!