Sfârșitul toamnei

În orice timp și-n orice loc
Copacii toamnei sunt ca în pustiu
Prin frunze aurii pot să mă joc
În amintiri te las pe fundal cenușiu.

Ai viața în culori prea gri și spălăcite
Arșița soarelui frunze ți-a veștejit
Zburând prin vânt tăcute și rănite
De ploi udate-n timp, ele au murit.

În jurul tău tristețea se așterne
Și-n calea ta rămâne totul stins
Iar frumusețea vrea să ți-o destrame
Cu un sfârșit prea crunt ce te-a atins.


Tudor Rareș