Remuşcări

de Dimcik_Tzui în Poezii de Toamnă 0 comentarii



M-am trezit cu o intensă disperare
ca şi cum murisem în somn,
acum câteva ore înainte de-a dormi
în patul împletit de sălcii bătrâne

Brusc am tresărit afară în noroi ,
stârpindu-mi murţiş privirea confuză
spre stradela imensă şi neclară
la nişte sălcii bătrâne.

Am oftat,cu ochii strigători la cer
văzând cum din crengi se desprind frunze
una câte una căzând peste mine
ca aerul ce mişcă intens pe buze,

Au început în tihnă să mă sărute
ca de un ultim , regretat adio
remuşcându-mi golul din suflet
că mă trezii cu sălcii bătrâne…



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!