Scotocind prin buzunare, iarna caută nămeţi.
E doar ger
şi ceruri goale
Şi suflând adună-n poale pomi şi păsări înfoieţi.
Bunicuţa-n fustă groasă peticeşte uşi crăpate,
că de-un veac
e casa roasă
Şi de şoareci zvrăpăreţi, şi de timp, de ploi, de toate.
Mâine-am test la geografie. Când să-nvăţ, mă uit pe geam,
primul fulg
din cer să vie,
Iar după el cu repezime să-i coboare-ntregul neam.
Şi-mi păru că de departe, călare pe-un nor, crivăţul
scutura
pe drum omătul
Din pletele-i lungi de gheaţă, dirijându-le cu băţul.
Bunicuţa pe jăratic ciocălăi şi ciugă pune.
Într-un plic
pe foi de mate
I-am trimis scrisoare iernii, când ajunge să mă sune.
Şi gândind la blana-i albă, ceasuri, somnul, m-au ajuns.
Mă trezii
spre dimineaţă:
Iarna-n viscol hohotea: "Te-am sunat, dar n-ai răspuns."
Aşteptare
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!