Reneg frământul, ce să mai aştept?
E timpul un motan senil pe sobă.
Întinde laba, toarce înţelept
Şi cască lin cu ochi mijiţi cât bobul.
Afară neaua ţeapănă de ger
Preface-n feerie albă strada.
Câte un câine jigărit, stingher
Trezeşte aerul fălălăind din coadă.
Vezi nişte vrăbii cum cu paşi săltaţi
Prudent curtează un coltuc de pâine,
Simandicoase, zici că-s deputaţi,
Dezghioacă invizibile fărâme.
Dar liniştea e un concept ateu,
Smerenia – idee aiurită,
Pentru cinteza abătută rău,
Râvnind la hrana plină de ispită.
Îmi iau cojocul şi fularul gros,
Căciula moale înveleşte fruntea,
Inspir adânc peisajul graţios,
Şi mă dizolv pe uliţe cărunte
La plimbare
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
4 Comentarii
Un pastel de iarna foarte reusit...
L-am citit cu placere!
Nu-mi place iarna,dar m-aş contopi
Cu albul de pe uliţi,sugerat,
Să hoinăresc aşa pân s-or topi
Şi bucuros voi arunca-ntr-o zi
Paltonul meu cu guler ridicat!!!
Atit de frumos ! am impresiea ca si eu am vazut toete aceste imagini impreuna cu tine ... foarte frumos ai retat frumusete iernii. chiar daca mie nu-mi place iarna... dar iarna ta mea placut.
Mulţumesc