Te las în urma mea,
îngîndurat și singur
Și glasul tău alături de fragedul meu pas,
Mă însoțește-oriunde
căci din lumina vieții
Cel mai iubit din toate,doar tu mi-ai mai rămas.
Și te-aș lua cu mine,
în lumi necunoscute
să traversăm aievea pe străzile cu praf,
Să ne simțim noi liberi,
pășind pe ori-și-unde
Din dragostea-mi enormă,doar tu să te adapi.
Dar viața este dură,
și-acum nu ne permite
să ne creăm noi visuri-n comunul viitor
Iar timpul ne desparte
Și mintea mea nu minte,
Căci știu că ne așteaptă doar clipe care dor...
Te las...
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
12 Comentarii
Felicitari Mihaela !
Este foarte sensibila poezia ta.
Multumesc din suflet Dmn Mihai..!
O poezie sincera adolescentina, rupta din suflet ,scrisa cu pasiune.
felicitari bine ai revenit printre noi.
Multumesc frumos...Sunt fericita ca am revenit.)
BV sincer mi-a placut poezia,nu te cunosc,dar inca nu-i seara :d bv :p
Si da cum au mai mentionat mai sus,e scrisa cu suflet ,ma bucur pentru tine
e foarte draguta poezia asta, imi place, e sensibila la fel ca tine...
Vaniok010597 multumesc mult...apreciez nespus ..ma bucur ca tsi-a placut..!!!
stefan_rotaru M-ai uimit ca ai dedus sensibilitatea mea dintr-o poezie:-) Placut....
_Mihaela_ :)da chiar mi- placut si poezia:d :d,e la fel de speciala ca tine.Si chiar scrii frumos ,continua.
Trist...dar foarte frumos!
Foarte placut..multumesc.)