Tu ești cuvânt în poezia mea

Respectul meu... mărite cititor,
Tu, prins de versu-mi ca un legământ,
Ești zâmbetul de care-mi este dor,
Izvorul meu... din care iau cuvânt.

În semnul tău, lăsat, ca trecător,
Neobositu-ți gând se ascundea,
L-am adunat dintre tristeți și dor
Și-am pus cuvânt în poezia mea.

Adeseori, când lacrima-mi cădea
Peste cuvântul dăruit de voi,
Eu am simţit, de-atâtea ori, în ea,
Iubirea ce se-ntoarce înapoi.

Și pic cu pic… din tainicu-i fior
În versul meu, cu grijă, am zidit…
Răsplata mea, mărite cititor,
Din lacrima cu care m-ai citit.