Sunt ani de cand bunicul nu ne vede
Si nu e ca nu am fost pe la el
Ne stie dupa glas pe fiecare,
Si dupa chip cand eram mititei.
Astazi il vad stand singurel la poarta
Bunica nu mai este a plecat,
Prin ochii ei vedea ulita toata,
Astazi il vad atat de intristat.
Mai ieri parca ograda era plina
De glasuri de copii ce se jucau.
Cu talpile desculte prin tarana,
Parca mai ieri a fost, ce astazi nu mai am.
S-a prapadit si casa batraneasca
A-imbatranit ciresul de la drum.
Azi suntem mari crescuti de grija voastra.
Azi amintiri pastrate in album.
Bunicul meu
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
3 Comentarii
O poezie ca o întoarcere în timpurile acelea ce pentru fiecare din noi cred, au însemnat o viaţă minunată şi lipsită de griji,pe-atunci fiind copii...Mulţumesc pentru acest moment de nostalgie!
Eu va multumesc
Si eu m-am regasit in aceste versuri. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe bunicii plecati dintre noi !