Din septembrie

de Eugeniu1 în Poezii de Toamnă 3 comentarii

Glasul tău e prea rece și mut,
Privirea ta nu mai are lumină
Ca nicicând niciodată mai mult,
Ți-este rece și a ta mână...

De cuvinte-mi îngheață auzul,
Și de ochii tăi umbră mă fac,
Iar atigerea mânei sau buzei,
Mi-este chin să suport și să tac.

Deseori mă gândeam la un dor,
La acel ce demult l-am născut,
Iar-acum acel dor mi-e omor,
El mă -ndeamnă,al morții sărut.

Vreau să văd acea fată nocturnă,
Să trăiesc acea noapte de dor,
Din septembrie acea seară lungă,
Să o văd înc-o dată, și mor...



3 Comentarii

  • Avatar of Larysade Larysa

    Asocierea dragostei sfârşite cu venirea toamnei , a creat prin toate vremurile versuri şi scrieri din cele mai profunde , cu acel aer de tristeţe accentuat de răceala ce parcă ne pătrunde până-n suflet.
    De ce oare multe iubiri se sfârşesc toamna ?!


  • de Eugeniu1

    Da, aveți dreptate, e un anotimp al sfârșiturilor...a mea adevărată iubire a plecat de la mine, dar nu s-a sfârșit...Și cu asta nici un anotimp nu poate lupta...


  • Avatar of Larysade Larysa

    Mă bucur ! Fericiţi cei ce se iubesc prin toate anotimpurile ! De fapt, cred că un anotimp ne marchează în funcţie de trăirile iubirii.


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!