Ah septembrie...

de Eugeniu1 în Poezii de Toamnă 0 comentarii

Ah,septembrie- timp al uitării,
Amintește-ți cum ieri ai venit,
Și - n mormântul urât al durerii,
Ai ascuns tot ce eu am iubit.

Tu mi-ai dat privirea abstractă,
Și-ai închis melodia divină,
Egoistul din mine se-ndreaptă,
Singurătatea-mi devine rutină.

Ah septembrie- lună urâtă,
Câtă viață din mine-ai luat,
Eu amar acum nu aș plânge,
Râsul meu tu să nu mi-l furat.

Ai distrus acel comic din mine,
Ce sarcastic la lume privea,
Tu atâtea ai scris despre tine,
Pe natura ce-i vie abia...

Și frunzișul tău veșted pe stradă,
Ma-ntristează în fie ce zi,
Dac'octombrie galben îl facă,
Păi cu tine mai galben va fi.

Poezie cu rime învechite,
Septembrie-n nopți revărsa,
Eu scriam la un geam pe hârtie,
Al tău geniu când îmi plângea .

Ah septembrie, ucigaș de talente,
Ești un trist și ud solitar,
Tu în suflet Îmi lași ca amprente,
Melodii de un plânset amar...
Ah septembrie...
ucigaș de talente...



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!