De toamnă...

de Eugeniu1 în Poezii de Toamnă 3 comentarii

Trec recile zile de toamnă,
Deja stă octombre afară,
Își scutură trist a lui haină:
Galbenă...udă...murdară...

Lângă prag se clatină-ntr-una
Bătrânul tei al curții mele,
Îl dezbracă vântul de toamnă,
Fără număr se rup rămurele.

Se răcește în cană cafeaua,
Și pe masă-i dezastru, delir,
Dar găsesc un pix și o foaie,
Ca sufletul meu să-ți resfir.

Îmi e somn și-ncă nu e amiază,
Și e plină casa de pustiu,
Nu aștept pe nimenea astăzi,
Îmi e bine singur să fiu...

Și la naiba oricare ordine,
Eu nicicând corect n-am făcut,
Mă-ntristeaza teiul din curte,
Și de tine aminte-mi aduc...



3 Comentarii

  • Avatar of Larysade Larysa

    Mă aflu într-o stare asemănătoare cu cea descrisă în poezia ta.


  • Avatar of cararidemuntede cararidemunte

    "Se răcește în cană cafeaua,
    Și pe masă-i dezastru, delir,
    Dar găsesc un pix și o foaie,
    Ca sufletul meu să-ți resfir.

    Îmi e somn și-ncă nu e amiază,
    Și e plină casa de pustiu,
    Nu aștept pe nimenea astăzi,
    Îmi e bine singur să fiu..."
    mda....starea asta o am si eu de multe ori... Simplu descris si frumos.


  • Avatar of incutarde incutar

    Foarte frumos e descris... noi toti avem uneori asa emotii...


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!