Optimism...

Aproape-i gata vremea
De stat la gura sobei
Şi parcă văd bunicii
Spunându-ne poveşti,
Azi mă inspiră frigul
Şi mohorâtul toamnei
Ce vine tot din Ceruri...
De ce să îl urăşti ?!

Ştiu că-n melancolie
Ne poartă gri-ul astăzi
Căci fără de verdeaţă
Suntem mai "gri" cu toţi,
Dar de speranţa vieţii
Nu trebui' să te lepezi
Fii mulţumit de toate
Şi bucuros că poţi...

Da, poţi să simţi şi ploaia
Cum te înfrigurează,
S-aştepţi apoi ninsoarea,
Să te încânţi de ea,
Nu-i trecere spre "moarte"
Cum se interpretează,
Cum şi eu, tristă-n toate
Mă tânguiam cândva...

Iubirea tot există,
E doar mai zgribulită
Şi-o murmură poeţii
Trăind-o-n versul lor,
Chiar şi aşa, mai plânsă
Şi neâmpărtăşită,
Simţi că trăieşti aevea
Când ai un tainic dor...

Aproape-i gata vremea
Să îţi urez de bine
Şi să îţi cer iertare
Că-n gânduri te mai port...
Iar dacă frigul ăsta acum nu prea-mi convine,
Mă-mbrac cu vise calde
Şi "toate" le suport...!