Asculta liniștea

Pe înalte culmi de gânduri innegrite,
Stinghera pală a vântului răsleț
Ce șuieră prin trupul visului măreț,
Ascunde doamna linistii, rănite...

Stă intr-o grotă a minții incercate
Ascunsă de al lumii strai bolnav,
De'asteaptă încercarea îngerului brav
Cu aripa luminii s-o-nalțe din păcate...

Nu plânge zile oarbe, nici doruri încercate,
Nu geme a durere, n'aprinde fericiri...
E linistea pierdută prin lan de amintiri
Ce-si caută poteca pe drumuri înecate.

Cândva regina alba a sufletului viu
Îmbratisat de vise înaripate'n zare,
Acum străina noptii, năluca ce n'apare
Când luna surpă norii in ceasul cel târziu.

Așteapta barda sorții să spintece durerea
Ce punte si-a creeat in pașnice trairi,
Sa rupă lanțul umbrei ce leagă amintiri,
Apoi cu zboru-i lin să iși atinga zarea.

Eliberata doamnă, să cânte prin trăiri !!!