Prietenii şi colegii mei

Prietenii şi colegii mei

Prietenii şi colegii mei, care mi-au
fost tovarăşi de joacă în copilărie,
alături în adolescenţă şi-n toată viaţa mea,
s-au dus şi nu se mai întorc şi eu
nu-i voi mai vedea.

Treptat s-au tot rărit din viaţa
asta tecătoare şi în veşnicie
au plecat. Nu ştiu dacă au fost
pregătiţi sau nu pentru viaţa de apoi
şi dacă Sf. Petru poarta Raiului
le-o fi deschis şi ei o fi intrat.

Umbră pe pământ nici eu nu ştiu
cât voi mai face şi pe ei în viaţa
de apoi, nu ştiu dacă-i voi întâlni,
asta doar Tatăl Ceresc poate şti.

Eu dator mă simt ca la Iisus Hristos,
În Treime Sfânt şi la Maica Sa Sfântă,
mereu să mă închin şi cu evlavie
să mă rog, de păcate să mă ierte
şi când sfârşitul va veni, îngerii Săi
să mă vegheze ca sufletul meu la Cer
de Domnul să fie primit şi în grădina
Raiului de-a pururi odihnit.
29 Nov.2015