Doi ani

Doi ani trecut-au parca nici n-au fost
De cand ai trecut pragu-n nefiinta.
Cu gandul asta nu ne-am impacat,
Si astazi resimtim aceeasi suferinta.

Venisem sa te vad si imi dau seama,
Ca n-am stiut sa-mi iau la revedere.
M-ai pacalit cu o ultima putere.
Crezand ca mai am timp, ca mai am vreme.

Doi ani in care adesea, cred ca uneori
Stai si m-astepti pe banca de la poarta.
Si ce frumos ar fi sa fie adevarat
Dar de doi ani, doar ciresul m-asteapta.

Bunica mea, eu stiu si azi imi cer iertare,
Ca nu-mi fac timp s-aprind o lumanare.
Ca nu-mi fac timp sa-ti trec pe la mormant.
Dar eu te port mereu in inima si-n gand.