Îmi cânt trecutul pe scena unui gând
pierdut prin vastele-mi trăiri,
alunec pe fiorii anilor, trecând
peste asteptări deșarte in iubiri,
si râd, ca să-mi înving durerea...
Pe buze-mi plange ziua, cu amintirea ta
păstrată într-un sertar al minții- nlănțuite
de surda mãngâiere ce nu-și atinge bolta
trăirilor ascunse pe drumuri mărginite.
si râd, ca să-mi înving durerea...
Pe ochi îmi plânge noaptea, cu amintirea ta,
si soră-mi este bezna, mă'ngroapa'n haina sa,
lumina ce cândva era amanta mea,
străină mi-e acum, a altuia mireasă,
si râd, ca sa-mi inving durerea...
In palme-mi plânge ploaia, cu amintirea ta,
sireag de clipe fac din urmele pierdute
în ani ce i -am trăit sub aripi de manta,
erai căldura mea, acum trăiri cazute.
Si plâng, îmbrățisând durerea...
MMXV...
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
4 Comentarii
Durerile vin şi trec
Peste noi, peste iubiri,
Important e să-nţeleg,
Că-mi vor fi doar amintiri...
Prea multe așteptări pentru farmecul unei scântei!
Nu putem să ignorăm la infinit, cu cât ne confruntăm mai repede cu "durerea", cu atât mai repede " plângem" și ne vindecăm. :)
Subscriu tuturor comentariilor de mai sus. Şi am şi eu o doleanță: poate cineva să-mi traducă şi mie titlul în cifre arabe? Că nu reuşesc deloc să pronunț, ay, ay, ay!