Noaptea de Crăciun

Avatar of PotlogVladimirde PotlogVladimir în Poezii Creştine 2 comentarii



Afară e întuneric, ninge şi e ceaţă.
Şi gerul, pe unde trece, totul îngeaţă,
Dar noi stăm în casă şi bunelul colide ne învaţă.
Inimele ne sunt pline de speranţă.

Privim cum arde focul în sobă,
În depărtare se aude cum bate o tobă,
Poate vin colidători şi la noi să ne colinde,
Bunica o candilă la icoane aprinde.

O gutuie stă pe fereastră
Ca o lună într-o noapte albastră,
Mirosul ei pe toţi ne îmbată.
Iată, se aud colindătorii pe la poartă.

Un câine să aude cum latră,
Se duc colindătorii de la a noastră poartă,
Noi ne uităm cum pe cer se arată
Steaua cea de toţi aşteptată.

poezie de Vladimir Potlog



2 Comentarii

  • Avatar of Larysade Larysa

    Mi-ai adus în suflet spiritul sărbătorilor de altă dată...Mulţumesc pentru o poezie frumoasă de Crăciun !


  • Avatar of PotlogVladimirde PotlogVladimir

    Cu plăcere


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!