Unde ești?


Unde ești fărîma cea din mine?
Să te cos la trupu-mi sfîrtecat,
Să te-aștern în patul de suspine,
Să te-adun la visul spulberat?

Unde ești? Să-mi pui pe frunte palma,
Să mă iai de mînă și să taci,
Gîndul meu să-ți intoneze gama,
Cu-al tău gînd ursita să-mi descfaci.

Unde ești? Că nu-mi auzi chemarea?
Și mi-i frig, mi-e trist lîngă străin.
Mi-i deschisă-n miez de viață zarea
Dar ca la-nceput – același chin.

Unde ești? Să nu fiu singurică,
Vreau să vin, tu singur să nu fii.
Lîngă tine să fiu iarăși mică
Și să cresc așa cum tu mă știi.



6 Comentarii

  • de Vick

    Straniu.. dar anume poeziile de dor cel mai tare trezesc amintirile la viata intr-un frumos vals al melancoliei.


  • Avatar of pruteande prutean

    Necatand la tematica rasexpluatata pe aici, aceasta poezie si-a facut un loc aparte...E plina de ceia ce vrea sa spuna, lucru greu de atins.Bravo!


  • Avatar of yannisde yannis

    O placere sa va citesc poeziile, ca de fiecare data...


  • Avatar of lupusvetlana09de lupusvetlana09

    vă mulțumesc mult pentru vizită și urmele lăsate


  • Avatar of Littleladyde Littlelady

    Dorul este un sentiment egoist. Cel mai egoist. Când ţi-e dor de cineva, nu ţi-e dor de acea persoană, ci de cum te simţi tu lângă acea persoană. Dor de felul în care te face să te simţi, să te porţi, să zâmbeşti, să vorbeşti, să trăieşti.
    Relevant e versul: " mi-e deschisă-n miez de viața, zarea
    Dar ca la-nceput -același chin."
    Felicitări !


  • Avatar of lupusvetlana09de lupusvetlana09

    Minunată definiție a dorului. Și foarte justă.
    Mulțumesc pentru apreciere.


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!