Bunico, scumpă mamă!

Bunica mea la poarta ta ...am plîns
Cu lacrimi dureroase și amare
Căci într-o clipă viața ți s-a stins
Fără să-ți dau sărut de împăcare

Bunico drumul spre portiță, nu e drum
E o batjocură nebună-n inimioară
N-am dovedit să-mi iau nici rămas bun
Să mă închin în fața ta, pîn-la plecare

Bunica mea căsuța ta e groapă
Și n-ai să poți revine înapoi
Pe cît de tare n-aș deschide poarta
Nu te întorci, te-ai supărat pe noi

Bunică unde să mă duc acuma?
Pe care umăr scumpo, să mai plîng?
Cînd va veni în viața mea iar umbra
La cine-acum sa fug după alint

Bunica mea și ușa e deschisă
Cum o lăsai mai des ca să venim
Și ai plecat cu inimă distrusă
Că nu ne-ai mai văzut de-atîta timp

Bunica mea, adesea te visez
Cînd mie mai greu tot mă gîndesc la tine
Și chipul tău adesea-l amintesc
În palidă privire, în ochi-ți numai bine

Bunică, scumpa mea comoară
Mămica mea, prieten devotat
Ce niciodată n-a făcut să doară
Cuvântul tău mereu m-a ajutat

Cît zile trec mai tare îți duc dorul
Încerc să cred că nu mai ești cu noi
O să-nfloreasca florile, ogorul
Și nai să le culegi petala lor

Imi amintesc și laptele de vacă
Pe care mil dădeai să prind puteri
Cînd boala nu vroia să treacă
Atâția ani trecuți, dar parcă ieri...

Oh scumpa mea, și chinuită mamă
La tine la mormânt am să grăbesc
Toți mau lăsat, și numai tu în taină
În vise lungi acum mă vizitezi

Ești sângele ce s-ampietrit ca piatra
Durerea nesfârșită sub salcim
Și lacrimile dure ce înneacă
Suflarea mea, cînd merg pe-acel drum

Pe acel drum ce duce în neștire
Cînd merg spre crucea de sub pomu- ntunecat
În sufletele noastre, veșnică trăire!
Dar Sus o inimă curată și-mpăcată!

Să te primească Bunul Dumnezeu
Ca Milostiv și iubitor de oameni
Eu am să stau aici la capul tău
Să-ți povestesc secretele și taine.