La bătrânețe

Joacă-te în părul meu, tristețe!
Anii trec și simt că voi fi chel.
Voi zâmbi, cu drag, la bătrânețe
Și voi fi un minunat bunel.

Sub castan - miros de tinerețe.
Baba surdă. Eu, în cârjă, mut.
Mă inundă lacrimi de tristețe,
Căci, se pare, părul n-a căzut.

Și, nepoții nu mai vin la mine,
Plânge baba și îi pare rău
Că degrabă moartea nu mai vine,
N-o trimite bunul Dumnezeu!

A murit și baba, și mă doare
Să visez trecutul lângă pat.
Aș muri și eu, dar vreau mai tare
Să îmi văd nepotul însurat.