Dacă tatăl meu este in ceruri,
este un tată care m-a parăsit,
pentru ca eu nu cunosc cerurile...
O am pe mama,
frumoasa mea mamă...
Pe pântecele ei îmi plimb bucuriile,
îmi plimb tristețile.
Din sânul ei stâng îmi iau pâinea
(cea de toate zilele)
din sânul ei drept îmi astâmpăr setea...
Când luna își arată chipul printre mincinoasele stele, eu copilul tău
îmi astern cearceaful pe buzele tale ( și adorm, dar nu în somnul cel de veci)
Primii pași i-am făcut pe coapsele-ți moi,
cand am cazut de oasele tale mi-am julit genunchii,
și am plans, dar în palmele-ți calde
mi-am regăsit zâmbetele...
Unde era tatăl meu când plângeam, în ceruri ???
Ne oferea pâinea noastră cea de toate zilele ???
El chiar nu știe ca din pleoapele tale cresc holdele de grâu ???
Am sa mă întorc cu drag în pântecele tale,
si apoi sa renasc din nou,
plângând si râzând pe ale tale pântece...
La multi ani, frumoasă mamă TERA !!!
De ziua mamei
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
1 Comentarii
Am mai spus asta:
"Nu cred în Dumnezeu!" striga ateul, dar mai încet, aşa, ca El să nu-l audă... ;)
În schimb, chiar nu am auzit pe nimeni să nu creadă în lut, alfa şi omega condiției umane. Dar foarte puțini dintre noi ne amintim de asta. Admir faptul că te revendici nu din divin, cum am fi tentați mulți dintre noi să o facem, nici din demonic (o altă ofertă de nerefuzat pentru romantici), ci din teluric, din real.