Rămâi cu bine

Mi-e luna stinsă sub covor de nor,
Mi-s stelele aprinse de un dor meschin,
Patul mi-e plâns injunghiat de-un spin
Si primăvara moartă, fara al ei odor...

Mi-e luna stinsa sub covor de nor,
Din cenușiul bolții mai cade o năpastă,
E noaptea neagră ce se cerea albastră...
Doream sa zbor, eu doar doream sa zbor.

Mi-s stelele aprinse de un dor meschin
Ce-n minte și-a săpat o grotă-nsângerată,
Izvor de amintiri îmi scaldă viața toată
În patimi biciute de lanțul unui chin...

Patul mi-e plâns înjunghiat de-un spin
Din pleoapele închise se preling mărgele,
Obraji-mi ard inflăcarați de ele
Dorințe ce se sting ca vremea unui crin.

Din primavara moartă, fară al ei odor,
Îmi împletesc coroana de rege decazut
Si mă ascund în sine, să nu mai fiu vazut
De tine sau cu tine...Și totusi am sa zbor !
Cu mine, doar cu mine...
Rămâi cu bine, tu doar ramâi cu bine...