Va fi un maine, cum a fost ieri
si azi cred ca se poate,
O mândra zi cu plaiuri verzi si dune însangerate...
Așa a fost cioplită ziua cu spada si o floare
Sa simți miros de trandafir si-a hoitului duhoare !!!
Nu e nici rai, nu e nici iad, nici îngeri n-ai sa vezi,
Precum grădini aride sunt si altele sunt verzi,
Așa-i si ziua imbracată cu-n soare si o lună,
La fel si tu, esti spic de grâu, si floare de neghină...
Atinge clipa linistit, boem de gânduri luminat
Ce a fost ieri va fi si maine, si azi daca-i plecat
Prin arșița de stări și chinuri răstignite,
Zambeste ca și foaia copertii prafuite...
Si calcă în picioare a mândrei zile strai !!!
Ziua..........
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
1 Comentarii
Nu ştiu cum a rămas necomentată această poezie. Poate datorită încărcăturii atât de intime a antagonismului din sufletul tău? A unei deznădejdi bine dozate cu accente de cinism?
Dar aceasta este viața însăşi, şi ai surprins-o "în pielea goală" (dacă mi se permite expresia), aşa cum e ea, dezbrăcată de măşti.
"Să simți miros de trandafiri şi-a hoitului duhoare" (!!!) Binecuvântată dezvelire a amândurora!