Duhuri....

În lumea tainei mele urlă ploaia
Cu picuri de idei ce-ating văzduhul,
Din mâna dreapra plâng si zgâri foaia
Cu versuri ce-s șoptite de cinci duhuri.

Primul șopteste minții împietrite,
Ca ceru-i este gri de atâtea gânduri
Ce nu își au perechi in lumi iubite,
Dar asezate-mi sunt in mii de rânduri....

Al doilea duh cu straiul sufletesc
Stă la palavre dis de dimineață,
Șoptind emoții intr-un grai domnesc
Dând soare printru-un zâmbet cât o viață.

Al treilea circumstanțe cată-n zi
Sa-mbogațesc trăirea ce m-animă,
Imi spune: - Gheață, si - acum să arzi
Când sorbi sclipiri ce le sculptezi in rimă!

Al patrulea mă judeca cu patos,
Îmi toarna plumb în ai mei pași de leu,
Să nu greșesc cum a făcut-o Athos
Lovind cu piatra intr-un mândru zeu.

Un ultim duh soptește printre zile
Cu limba-i ascutită de-asteptări,
Ca viața nu-i un drum cu mii de mile,
Ea se măsoară în grămezi de stări,
Traieste-o, drum în pace printre zări !