Ma chere...

Ma chere, când ceașca de cafea îți animă clipa
Si buze dulci tu scalzi pe coama dimineții,
Din haina de emotii să-nmugurească aripa
Cu care tu sa zbori pe zâmbetele vieții...

Ma chere, la ceas de prânz sa te apleci sub raze
Fidelă sa le fi, ca-ti sunt veșminte moi...
Îti sunt si apa lină din asteptate oaze,
Îți sunt si clipe dragi hrănite doar de noi.

Ma chere, când orele amiezii vor invia secunde
Și ploaia bate-n sticla trăirilor străvechi
Din vieți trăite-n patos în infinite runde,
Tu să cuprinzi doar clipa, secundele sunt vechi...

Ma chere, când luna nopții plânge cu veșnicile stele
Iubite doar zei cazuți din plaiul lor...
Tu să atingi pamântul rugându-te spre ele,
Când va veni momentul să te urmeze-n zbor,
Să-ți fie aripi mândre, și-un veșnic vis de dor,
ma chere...