Coplilăria mea


Pe câmpuri pline de culoare
Desculți adeseori cutreieram,
Păduri, fiind în căutarea
Acelui infinit copilăresc îndemn.

Copii suntem, copii v-om fi
Copii în suflet v-om rămâne
Și numai cei ce-au fost copii vor ști
Înțelepciunea copilului de mâine.

Copilăria e un nesfârșit izvor,
De amintiri, iluzii și povești
Copilăria-i labirintul tainelor
În care tot copil îmbătrânești.



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!