Ma cere a ta suflare

Mă cere a ta suflare pe dunele iubirii
Să pot privi spre culmi zidite-n asteptări,
În patru colțuri ziua cioplește printre zări
Și-a mele simțuri vii să nu le dai uitarii !

Mă cere a ta suflare pe aripi moi de vânt
Să netezesc văzduhul a tot ce mă animă,
Cu pana rătăcita prin stoluri vechi de rimă
Respir suflarea ta, în imnuri am s-o cânt !

Mă cere a ta suflare pe pajiști înflorite
Unde se spun povești de îngerii trăirii...
Cazut în jar de suflet, cu zeul mângâierii
Sa te ating pe gene în lacrimi așternute.

Mă cere a ta suflare în nopțile străine
Când luna stă ascunsă pe catifea de nor,
Și-a mele ape line învolburate-n dor
Reflectă a ta chemare înaripată-n sine.

Cu tine raza mea, cu tine vreau sa zbor !