Ghicitoare

Mergând aseară pe-o potecă
Am fost oprit de-un bătrânel,
Venea sărmanu-încetinel
Venind din spre, o bibliotecă,
El mă privi din sus în jos
Cu o privire de oțel,
Apoi se încruntă nițel
Și mă-ntrebă cu-n glas duios,
- Nu ești tu-ia dragul Nenii
Băiețelul meu pierdut?,
Căci, demult nu l-am văzut
A plecat în pragul iernii,
Și-napoi nu s-a întors
M-a lăsat fără de veste,
În ciorapi și într-o vestă
Și de bani încă m-a stors.
- Nu știu Nene, cer iertare
Căci m-ați confundat cumva,
Nu știu cum te-aș ajuta
Dar permite-mi o-ntrebare.
- Ce odraslă ai crescut
Ce copil ai oploșit?
Cu ce oare ai greșit?
C-ai făcut tot ce-ai putut!
L-ai crescut, l-ai îmbrăcat
L-ai hrănit și l-ai cătat,
Doar la sân l-ai încălzit
Iar el iuda, a fugit.
- Vreau să-ți spun copile dragă,
Că nu cred, că-i vina lui
Poate a făcuto-n șagă
Poate a dorit să-ncui.
- Ce să-ncui măi Nene drag?
- Poarta, spre acest meleag
- Ce să-ncui, căci nu-nțeleg?
- Da! Căci nu știu unde merg.
Într-o clipă stau confuz
Pare că bătrânu-i grav,
Poate că-i puțin bolnav?
Poate că nu are-auz?
El se-ntoarse și pleca
M-a lăsat îngândurat,
Ba nițel debusolat
Care poartă, ce zicea?
Cine-i el?
Cine ești tu?
Ce vrea el?
Și ce vrei tu?