APUSUL

Apusul

Se lasă înserarea
Și scutură-ntristarea,
Fiinţele-s uimite
De zilele grăbite.

Parfum de tei în zbor,
E gala din fior,
Timpul parcă-i oglindă,
A anilor din tindă.

Apusul lasă-n zare
O noapte călătoare,
Pe cer stele mirate
Și gânduri deşteptate.

Pământul se coboară,
Primește și separă,
Oameni ce pier din floare,
Ca stele căzătoare.

Trag linie şi spun;
Apusul este bun,
E graniţa din zare,
A zilei viitoare.