Cineva lipsește...

Avatar of Rotusde Rotus în Poezii de Dor 0 comentarii

Mie dor de patul tău, îmbrăcat în mii de culori,
Acoperă-mi glasul cu tine, închide-mi ochii zglobii,
Ce-aleargau pe trupul tău, de zici că-i maraton,
Mie dor să te sorb din priviri și să-ți vorbesc în somn.

Mi-ai sugrumat lumina, mi-ai distrus cu plăcere ceasul,
Am obosit să mai plâng în hohote,
Unde-mi sunt aripile, să pot să zbor hai-hui,
Să nu duc grija nimănui, să fiu doar Rotus,
Călător, fără viziuni în ochii altcuiva,
Dă-mă înpoi mie, te rog.

Astea nu-s mâinile mele, mă întreb ale cui,
Rotus nu scrie, Rotus doar plânge, se ascunde în ploi
Nu știe când greșeste, lovește, trăiește în poveste,
Dar într-un final își dă seama, că cineva lipsește...



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!