Dorul spre apus...

Dorul pleacă spre apus
Şi se mai opreşte-n cale
Tot privind acolo sus
Unde dragostea nu moare...

Jinduind la libertate
Toată jalea şi-o suprimă
Ar da norii la o parte
Pentru-o dragoste divină

Mai are-un strop de mândrie
Pus cu greu la adăpost
Umilit să nu mai fie
Cum, de când se ştie-a fost

Dragostea e-aceeaşi, toată
Vrea acelaşi cald răspuns
Fraţi sau soţi, mamă sau tată
Iubindu-se, e de-ajuns

Când nu-i reciprocitate
Oare cine-i vinovat,
Universul ce ia parte
Sau dorul prea disperat ?!

Unii îi iubesc pe alţii
Şi-alţii n-au nici un fior
Se roagă, fac incantaţii
Suferind de dorul lor

Dar zadarnic se-nfierbântă
Când iubiri asemeni nu-s
Dorul plânge, nu mai cântă
Şi pleacă înspre apus...