Cuprinde-mă din ger

Avatar of ManuManude ManuManu în Poezii de Dor 0 comentarii

Cuprinde-mă din ger

Cuprinde-mă din ger, mi-e frică să-l ating,
Mi-e inima mister, în spirit parcă ning
Îngheţ în asfinţit şi zarea mă pătrunde,
Mă-mpinge până unde, viața, mi te ascunde.

Noapte de noapte, eu nu pot dormi,
Grăbiţii muguri, ramuri ruginii,
Cântă iubirea noastră cu un flaut,
Glasuri de îngeri îmi cer ca să te caut.

Şi trec de mări de dor să te aştept
Cu inimă curată, îndurătoare-n piept,
Cu flori de maci în mână, copila ta cuminte,
Să îţi rămân pereche, în anotimpuri sfinte.




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!