În patima dorinţei de tine
Ca să am siguranţa îmbrăţişării din iubirea noastră nescrisă, respir clipa și armonizez în mine; toate gândurile tale duse până în absolut.
Chem singurătatea; o ademenesc cu dulceaţa din iubirea promisă, rătăcesc amintirile în sertarul ambulant al trecutului, adorm în durere ca să mă trezesc în naşterea dorinţei, unde existăm doar noi și aştept bucuria ce urmează să o scriu.
Mă aşez în aventura ce speră îmbrăţişarea ta, ca să te iubesc: Cum iubeşti lacrima de bucurie venită pe geana însetatei ființe: Ademenită în patima dorinţei de tine.
În patima dorinţei de tine
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!