Aşteptând iubirea

Avatar of ManuManude ManuManu în Poezii de Dor 0 comentarii

Aşteptând iubirea

Când timpul îşi croieşte un salt întunecos
Prin mine trece umbra şi-ajunge pân’ la os,
Cuprind în noapte luna şi mă aprind la faţă,
La soare mă răsfăţ în raze de speranţă.

Din aer trag energic să mai pulsez o dată,
Că timpul și pământul pe aripă mă poartă
Şi-mi rătăcesc singurătatea, petală de argint,
Prin florile bătute ploi, soare şi vânt.

Iubirea-mi cântă iar cu steagul alb în zare,
Cu mâna-i pot cuprinde eterna ei chemare,
Noi aşteptarăm clipa iubirii să apară;
Timpul să îşi croiască: aripă secundară.



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!