Mi-e trupul doar sudori…

Avatar of ManuManude ManuManu în Poezii de Dor 0 comentarii

Mi-e trupul doar sudori…

Cuprins de dor tu stingi atâtea aşteptări,
Te pierzi în neiubire, te pierzi printre visări.
În toate curge timpul… izvorul nesecat,
Un cântec alb, tăcut, prin gândul tău curat.

Necuvântate stau iubirile apuse
Pe-atâtea clipe vii în infinituri duse.
Nu pot să uit, nu pot să las visarea
Să-ţi calce sufletul sau poate aşteptarea.

Rămân purtată-n vânturi, mă văd într-o răscruce
Şi piatră mi-e cuvântul pe care nu-l pot duce.
Te-am căutat în anotimpul definit de stele,
Te-am căutat adesea în gândurile grele...

Pe drumuri mă urnesc să vin… Să te iubesc.
Cu ultima speranţă, mă leg, mă contopesc.
Cu nopţile-ncărcate de stele printre nori,
Am obosit o clipă. Mi-e trupul doar sudori !





0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!