Gând nebun

Departe ești și gândul ți-e departe,
Când soarele topit se scurge!
Pe străzii pustii mă cauți – poate –
Mă vei gasi...mă vei ajunge...!?

Si gândul tau în vise se ascunde!
Imi bate-n geam, mă arde-n față!
Mă cheamă –n doi –pe nu știu unde:
Să alergăm, la patru dimineață!

Ce gând nebun și vise deocheate,
Imi ceartă pașii plini de teamă!
E liniște-n jur, pe străzile plouate,
Când gândul tău- afară mă îndeamnă!

Apar mărunte doruri, parfumate;
Si parcă-ncearc-a mă-ncălzi!
Dar gândul tău... adoarme departe.
Adorm și eu, în zori de zi.


https://clape-de-pian.blogspot.ru/