Menire

Conduc maşină azi cochetă
Pe unde des am tot trecut
Atunci aveam o bicicletă
Mi-e drumu-atât de cunoscut !

Cunosc şi pomii de pe margini
Şi porţiunea mai în pantă
În mite-mi stăruie imagini
Când mai căram câte o geantă...

Mergeam s-o văd des pe bunica
Şi să-i mai duc ,nevoi de are,
Câte ceva...toată nimica:
O pâine ,gaz ,...o lumânare...

Mă aştepta cu bucurie
Pe potecuţa ei îngustă,
De-s obosit voia să ştie
Ştergându-şi mâinile de fustă..

Plecam mereu cu-aceeaşi teamă
Că n-am s-o mai găsesc odată !...
Ea grijă-mi da să bag de seamă
Că am o roată dezumflată.

Mă aştepta cu toatecele;
Cu bunătăţi ,şerbet şi bragă...
Şi astăzi duc dorul de ele
Cum de bunica mea cea dragă !

Mă însoţea până la punte
Şi mai încolo până-n stradă,
Cu mâna streaşină la frunte
Până departe să mă vadă...

...Mai trec şi azi ca altădată;
În poartă nimeni nu mai este,
Averea ei nepotu-i toată
Şi un subiect pentru-o poveste.

Chic