Mi-e dor de ceva...

Avatar of Larysade Larysa în Poezii de Dor 2 comentarii

Mi-e dor de-mi plouă cerurile-n suflet
Mi-e dor de un ceva fără sfârşit
Ce, să-mi usuce lacrima c-un zâmbet
Iubirea să nu mai moară subit

Mi-e dor de toamne fără nori de gânduri
Fără de flori şi iarbă-n câmpuri, stinse
Ca, toate cele patru anotimpuri
Să le primesc cu braţele deschise

Că-n primăveri înmugureşte viaţa
Dragostea prinsă-ncepe să răsară
Apoi soarele-aprinde iar speranţa
Ce ne topeşte în focoasa vară

Şi e plăcut să-ţi simţi arzând trăirea
Atât e de plăcut, că înfloreşti !
E poate raiul sau chiar fericirea
Primind doar dragoste când dăruieşti

Îţi dai inima pe nimic...pe-o rază
Ce-n nori poate pieri dar nici că-ţi pasă
Când fiinţa ta de ea se-nseninează
Chiar umbra morţii pare luminoasă

Nu mai gândeşti că-ţi va pleca iubirea
Acea iubire ce se scaldă-n soare
Că toamna-n simţuri aducând răcirea
Migrează ca şi păsări călătoare

Şi of...iarăşi mă-ntunecă suspinul
Că-i frig şi ceaţă şi eu vreau să zbor...
Toamna cu brumă mi-a-ngheţat destinul
Iar mie, de ceva aprins mi-e dor !



2 Comentarii

  • Avatar of pruteande prutean

    Extraordinară, începând cu primul rând!


  • Avatar of Larysade Larysa

    Mă bucură aprecierea dvs, mulţumesc !


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!