Episod cu nuante magenta

Avatar of suride suri în Poezii despre Natură 2 comentarii

Uneori parcurgi calea sa ajungi cat mai repede la destinatie. Uneori par-curgi.
Privea pata arzanda pe cer desi ii lacrimau ochii. Soarele se lasa usor, tot mai jos, incandescentei sale adaugandu-i-se lent tenta roz purpurie, din ce in ce mai adanca. Fazele apusului ii induceau o limpede concentrare. (Ochii se obisnuiesc, treptat, daca nu-i fortezi. Lacrimile si genele s-au unit in amalgamul cald care ii protejeaza de invazia luminii. Soarele-i inca fierbinte, destul de instabil. Tremurator, cauta sa-ti patrunda prin pleoape in ganduri. In cateva minute, palalaia se va tempera, imblanzita, pierde din impetuozitate. Capata grandoare. Forma. Se coloreaza. Nici nu prinzi de veste ca lacrimile s-au evaporat. E momentul cand ochii privesc fara durere. Zambesti? Ce-ti sunt greutatile. Peste o clipa dispar in adiere. Doar soarele, gigantic, pluteste asupra varfurilor, imponderabil. Nuanta sa, liniste dizolvata in exaltare, iti umple picatura cu picatura orizontul. Are ceva din inertia apei, imbinata fericit cu expresia luminii si, mai ales, ceva din furisarea uniforma a timpului. Apusul, ca si arderea lumanarii, e un spectacol intai si intai de toate al timpului, anonimul din spatele cortinei. Alternarea ireprosabila a tonurilor, declinul suav, topirea intr-o linie inflamata cu urme vagi, si la urma, diluarea ultimei aluzii de galben cu albastrul vinetiu al amurgului. Care actor paraseste scena la fel de delicat? Si e asteptat la fel de mult, sa reapara la rampa.)
“Apusul la orizont dureaza zece minute, dar in inima unei femei dureaza zece ani.” Honore de Balzac



2 Comentarii

  • Avatar of Larysade Larysa

    Cât de frumos !
    Am citit şi recitit cu plăcere iar citatul din Balzac este perfect pentru final...


  • Avatar of suride suri

    Mulţumesc, Larysa


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!