Noembrie-n crâng

Avatar of pruteande prutean în Poezii de Toamnă 3 comentarii

Se-ncâlcește lumina
în crângul tomnatic
cu spinii uscați
și scaii molatici...
Și-un nor, apllecat
să ia din dulceața
păducelului copt,
se-nghimpă oleacă...
Și plouă apoi
cu stropi mici-mărunței;
stau și pomii ursuzi-
sunt sătui chiar și ei?
Uite, doi porumbei,
abătuți de pe unde?
Pe un fon de cioroi-
doi străini, două puncte...
Ar putea cineva
să priceapă, să vadă:
plouă jos la șosea
sau i-o ceață nomadă?
În deal vântu-i stăpân-
și pe vale se-ndeasă;
Peste ani, nu mă pun
și o iau înspre casă...



3 Comentarii

  • Avatar of Larysade Larysa

    cu anii nu te poţi pune
    nici cu vremea nemiloasă...
    dar versul frumos ne spune
    că-i bine de stat în casă...


  • Avatar of moBrancude moBrancu

    ,,ceață nomadă,,...foarte bun epitet...repet ce-am spus...îmi place să vă citesc!


  • Avatar of pruteande prutean

    Nu cutez să mă pun...
    anii...Da ai dreptate,
    dar vroiam ca să spun:
    prea mult cuget la toate...

    Cu placere am citit comentariile voastre.Vă mulțumesc.


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!