E iarna (o altfel de iarna)

E iarnă pe strada ce zboară cu gândul,
Rafalele, lănci, se-abat prin trăiri
Şi fulgii de griji se luptă cu vântul
Ce rupe troiene, ce lasă smintiri.

Pe pârtia rece, tăcerea reflectă
O rază de soare pierdută de-un nor,
Îmi vine s-o-nham la troica perfectă,
Să-i sar în spinare, s-o biciui c-un dor.

Pe munții durerii gonesc avalanşe
De-un urlet surpate, al vocii străvechi
Ce sta țintuită de gratii de şanse,
Pedeapsa-i cu viața, jurații sunt vechi.

În gerul din minte îngheață suspine,
Le iau, le izbesc de stâlpi de nevoi,
Le sparg de oglinzi ce-arată spre mine!
Sunt Eu, sau mai mult? Trăiesc şi prin voi?